marți, 3 iunie 2008

Acad.Haralambie Mihaescu


„Cine ştie câtă apă va mai curge pe Suceava până când va străluci tot aşa vreun alt fiu al Udeştiului!” spunea Valeriu Cimpoieş despre savantul Haralambie Mihăescu. Fiu al „dulcei Bucovine”, acesta a văzut lumina zilei la 7 februarie 1907, fiind al doilea fiu din cei trei ai unei familii de ţărani. În sat i se spunea Haralambie al lui Dumitru a Paulinii- aceasta din urmă fiindu-i bunică paternă. Pe mama sa o chema Domnica, iar pe tatăl său Dumitru; locuia chiar în faţa bisericii, din casa lor putându-se auzi liturghia. Aplecarea copilului Haralambie spre tainele cărţii a fost moştenită. Tatăl său îndrăgise atât de mult învăţătura încât a fost trimis la liceul din Suceava, unde a terminat patru clase, dar a revenit acasă pentru a rămâne în gospodăria părinţilor. Nici unul dintre fraţi (Laurenţie, Traian şi Lucreţia) nu l-a putut întrece pe Haralambie. S-a căsătorit cu Eugenia Popuţoaia, profesoară de limba latină din Roman şi împreună cu aceasta a avut un băiat, Eugen Doru. Şcoala primară a făcut-o la Udeşti, iar în 1928 a terminat în mod strălucit cursurile liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava. Încă din anul 1925, Haralambie Mihăescu a fost premiat la concursul pe ţară al „Tinerimii Române”, de mare răsunet pe atunci. Când era încă în liceu, făcea investigaţii în unele particularităţi ale limbii ce se vorbea în Udeşti şi cerceta stânele notându-şi ustensilele şi cuvintele specifice vocabularului ciobănesc. În 1928, Haralambie Mihăescu se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Iaşi, secţia Filologie clasică. A studiat cursurile unor profesori celebri: Al. Philippide, Garabet Ibrăileanu, Iorgu Iordan, Cezar Papacostea. A obţinut titlul de licenţiat în filologia clasică, „magna cum laude”. Pleacă în Italia ca bursier şi membru al Şcolii Române din Roma. Cu lucrarea „La versione latina di Discoride” obţine, în 1936, titlul de doctor în litere. În perioada 1943-1945 a fost lector de limba română la Universitatea din Frankfurt şi din Heidelberg. Revenit în ţară în toamna anului 1945, funcţionează ca şef al catedrei de limbă şi literatura latină a Universitaţii din Iaşi. În urma convulsiilor politice ale timpului, este constrâns să renunţe la cariera universitară. Îşi continuă, însă, munca de cercetare ştiinţifică, investigaţiile sale constituind adevărate tranşee în străfundurile protoistoriei românilor. Traduce din Heraclit, Leucit şi Democrit. În fruntea lucrărilor sale stă „Istoria literaturii latine” apărută la Iaşi (1947) în care autorul înfăţişează, într-o aleasă şi plină de eleganţă argumentare, doctă şi convingătoare întemeiere, drumul pe care această literatură l-a străbătut de la origini până la Cicero. „Istoria literaturii latine” s-a bucurat de o primire deosebit de favorabilă din partea specialiştilor şi a iubitorilor de înţelepciune şi frumos. Deşi corabia destinului său a fost o vreme zguduită de talazuri mari şi ameninţătoare, Haralambie Mihăescu s-a comportat ca un adevărat înţelept în mijlocul furtunii, păstrându-şi echilibrul. A fost cercetător la Institutul de studii sud-est europene, membru al Academiei Române şi al unor diverse instituţii şi societăţi academice din străinătate. Pe lângă reuşitele tălmăcirii din literatura latină, lucrările lui au constituit adevăraţi stâlpi în istoria cercetărilor lingvistice: „Limba latină în provinciile dunărene”, „La romanite dans le sud-est de l`Europe”, „Arta militară” a lui Maricius, ,,Războiul cu goţii” al lui Procopius din Caesarea, „Istoria secretă”. Puţini sunt cei care ar putea să spună că l-au cunoscut pe Haralambie Mihăescu”, poate numai membrii familiei sau cei apropiaţi lui. Era un singuratic. Şi tăcut. Dar când se aprindea şi i se deschidea sufletul, începea într-adevăr să arate cine este. A început să vorbească şi să scrie în ultimii ani ai vieţii sale despre opera lui. ,,Teatrul lui Aristofan” sau „Arta poetică” a lui Horaţiu în traducerea lui Haralambie Mihăescu, n-au pereche ca valoare. În Udeşti, Haralambie Mihăescu este puţin cunoscut şi tot aşa în judeţul Suceava. El e mai bine cunoscut în cercurile academice din străinătate, decât în ţară. Opera lui, însă, va dăinui, va fi înţeleasă poate de generaţiile mai tinere, pentru că, fiul unor ţărani, născut lângă apa domoală a Sucevei, e modelul unei munci titanice, e un om care a contribuit atât de mult ca să se vorbească pe diferite meridiane ale globului despre vrednicia, iscusinţa şi frumuseţea literelor româneşti. Medalion Academician Haralambie Mihăescu Între anii 1961-1921 urmează Şcoala primară la Udeşti. Între anii 1921-1928 urmează cursurile Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava, fiind şef de promoţie. Între anii 1928-1934 este student la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi student la Roma, cu bursă de stat. Specialitatea : principal – Limba latină şi limba greacă secundar – Limba română Între anii 1935-1939 activează ca profesor la Universitatea „Alexandru Ioan - Cuza Între anii 1939-1942 urmează specializarea la Paris. Între anii 1942-1945 este profesor de limba română la Universitatea din Frankfurt pe Main A susţinut doctoratul la Sorbona - Franţa, cu traducerea „Limba latină în sud-estul Europei”. Din anul 1965 devine membru al Academiei Române. A publicat 8 lucrări de interes european. În 1984 a primit ,,Diploma” şi cea mai înaltă distincţie de la Colege de France. A fost membru al tuturor Academiilor europene La Universitatea Calabria din Italia a ţinut un ciclu de seminarii: ,,Lingua e Storia” în 1969; Conferinţa „Imprestiti Italieni în Albanese”. A mai ţinut conferinţe la Universităţile din Padova şi Atena. A făcut schimb de studii în cadrul Academiilor europene. Mulţumim domnilor învăţători Munteanu Lucreţia şi Gavril pentru amabilitatea cu care ne-au informat despre cel care a fost savant, academician, profesor, scriitor-Haralambie Mihăescu!
Inv.Iacob Aneta

Niciun comentariu: